Neues Buch von Bogdan Suceava

Portalul cultural LiterNet (http://www.liternet.ro) are placerea sa va anunte aparitia unei noi e-carti editate de LiterNet: 241. Bogdan Suceava: Bunicul s-a intors la franceza (proza scurta) >>>> ATENTIE! Pentru a descarca o carte in prima saptamina de la aparitie sau pentru a comenta articole la LiterNet, trebuie sa va creati un cont de utilizator. Crearea contului de utilizator e gratuita. Toate cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) din situl Liternet, de la adresa http://editura.liternet.ro >>>> Pentru a fi anuntati de aparitia noilor carti LiterNet (pentru cei care nu sint inscrisi si pe lista Programului Cultural) e suficient sa trimiteti un e-mail fara nici un text la carti_LiterNet-subscribe@yahoogroups.com >>>> Editura LiterNet (http://editura.liternet.ro) este singura Editura on-line din Romania publicind in cei 5 ani de activitate peste 235 volume ale unor autori romani, maghiari, germani, francezi, catalani si rusi in prezentari grafice de exceptie. In acest moment volumele LiterNet au depasit 980,000 de exemplare descarcate. Volumele LiterNet sint disponibile gratuit atit cititorilor din tara cit si celor din strainatate.> Argument: Un straniu cotidian Scriitor de prim-plan al literaturii romane contemporane, practician al mai multor genuri si specii (poezie, proza, publicistica), pe deplin consacrat gratie romanului Venea din timpul diez (Iasi, Polirom, 2004), Bogdan Suceava este, nu mai putin, un autor remarcabil de proza scurta. Tocmai de aceea intentia de a reedita, pe suport electronic, volumul Bunicul s-a intors la franceza (prima editie a aparut la Iasi, Editura T, 2003) nu poate fi decit binevenita. La patru ani distanta, mie nu-mi ramine decit sa adaug inca o recomandare entuziasta celei semnate, in deschiderea primei editii, de Liviu Antonesei. La fel ca si primul cititor public al cartii, cred ca Bunicul s-a intors la franceza produce si intretine o mare placere a lecturii. Intr-o maniera de prozator realist (ceea ce inseamna ca tehnica povestirii - foarte bine stapinita - este ascunsa vederii cititorului, cusaturile fiind facute, cum ar spune I.L. Caragiale, pe dedesubt), Bogdan Suceava prelucreaza teme mari si universale: dragostea, memoria, nebunia. Subiectele, plasate in actualitate, sint alese in asa fel incit permit o buna investigare in adincime a temelor si ofera, de cele mai multe ori, o deschidere a banalului spre neobisnuit sau senzational. Prin aceasta modalitate de lucru, Bogdan Suceava valorifica stranietatea (fie ea pasnica sau exploziva a) cotidianului. In Povestea cubului Rubik, stranietatea tine de natura personajului, un baiat bolnav (un paranoic amnezic) pierdut de acasa. Vocea lui, concentrata (oarecum salvator) asupra unui cub Rubik, interfereaza cu vocile speriate, bascalioase, uimite, indiferente ale celor din jur. Tot in relatie este evidentiata si stranietatea unei alte structuri fragile, cea a bunicului (din povestirea care da titlul - excelent - al cartii), fost ofiter in al Doilea Razboi Mondial, decorat la Odessa si umilit de evenimentele care au venit in anii urmatori care, intr-o recluziune ingrijoratoare pentru familie, scrie (in franceza) o autobiografie de 900 de pagini, adica „raspunsul meu de onoare” la interogatiile istoriei. O distanta dramatica separa responsabilitatea grava si naiva a bunicului de glumele iresponsabile ale editorului sau de vocea obosita si lucida a nepotului: „Nu e nimic nou, bunicule, in toata istoria asta. Nimic nou. Oamenii stiu foarte bine. Nu le pasa. E vorba despre trecut. Nu mai pasa nimanui de toate acestea”. In schimb, Matei din Istoria de la Al Waqbah isi poarta stranietatea spre pragul excentricitatii. Avind puterea neobisnuita de a lua „culoarea lucrurilor”, varul Matei isi indeplineste visul din copilarie de a deveni „mare razboinic” si ajunge, in 1992, mecanic in dispozitivul de paza al spitalului romanesc din Kuweit, unde, desi „se facu de culoarea nisipului ca sa nu mai auda nimic”, se lasa antrenat, in rol principal, intr-o operatie ilicita de producerea a alcoolului, in urma careia peste 50 de militari, de mai multe nationalitati, isi pierd temporar vederea. Descompunerea patriei in particule elementare (avind o atmosfera care anticipeaza romanul Venea din timpul diez) este povestea senzationala (cu tenta politista) a unui corespondent TV din Ploiesti, Mihai Valeanu, care, pentru ca n-a pus bine accentele (mai curind emotionale decit eroice) intr-un reportaj despre un atac al Armatei de Eliberare Sociala, e luat ostatec de catre gruparea justitiara si amenintat cu spinzurarea. Tot in fictiunea politica (cu o sintagma avansata de Bogdan Suceava in Cind discutam despre fictiunea politica?, in „Observator cultural”, nr. 256, 18-24 ianuarie 2005) se plaseaza si In Bucuresti, cind se lasa seara, acolo unde Tudor Bistreanu este propus sef de sectie pe probleme de apararea nationala in CC al PCR. Aici, insa, tema puterii se imbina cu o tema psihologica, strategiile ascensiunii politice interactionind cu fortele incontrolabile ale nevrozei care transforma (imprevizibil si pregnant) o anticamera a puterii intr-una a mortii. Celelalte trei piese ale volumului sint tot atitea povesti de dragoste. In Celalalt asediu, un student european asediaza, intr-un joc al seductiei mai curind ludic, o profesoara dintr-un campus american pentru ca sa descopere ca femeia (retractila) este supusa unui alt asediu, teribil, al cancerului. Lumea ta, rock si parfum de guave creeaza o intensitate speciala a sentimentului tocmai pentru ca acesta ramine, pina la capat, in ambiguitate, nerostit si neimpartasit. Un barbat tinar nu indrazneste sa marturiseasca dragostea devenita obsesie pentru o fata alaturi de care a crescut, mentinindu-se intr-un dureros rol de confident din teama de a nu pierde „intimitatea aceea unica, pe care o mostenisem din copilarie”. Protagonistul schitei Salutari din Praga este un student fascinat de istorie care, in locul certitudinilor existentiale rivnite de iubita, ii spune splendide povesti din veacuri trecute, precum cea a intilnirii probabile dintre matematicianul Tycho Brahe si printul valah Mihai Viteazul, matematician care, de altfel, il viziteaza intr-o seara si pe studentul bucurestean in odaia sa de pe Calea Victoriei: „Nu sunt un povestitor, nu sunt un student bun, dar aud umbrele, citesc si pot recompune realitatea din urma cu veacuri cu o exactitate de metronom”. Excelent povestitor, inzestrat cu subiecte, umor, mestesug literar si simt al limbii in varietatea sa, Bogdan Suceava are, asemenea personajului sau, capacitatea rara de a auzi umbrele si de a recompune realitatea. Intrupate in aceste povestiri, „umbrele” (personajele) au o forta neobisnuita, data de viata tensionata si misterioasa cu care sint incarcate. Pentru ca sub transparenta cristalina si rationala a fiecarei povesti se afla o enigma, apropiata, cotidiana, a noastra, a fiecaruia si, in acelasi timp, avind un miez de neatins. (Sanda Cordos) Lectura placuta!